Primul training – ora de mate

Posted: January 29, 2014 in Ganduri, Uncategorized

Zilele trecute discutam cu cineva despre ceea ce înseamnă să fii trainer. Una dintre întrebări mi-a rămas în minte „Care a fost primul tău training?”

Răspunsul meu a fost unul neașteptat. Probabil persoana din fața mea se aștepta să îi povestesc despre mediul de afaceri sau despre cum am gestionat o echipă de manageri. Ei bine , nu. Toate acestea au venit mai tărziu. Prima mea zi ca persoană care încearcă să îi învețe pe cei în fața cărora se află a fost demult, în semestrul al doilea din clasa a V-a. Nu o voi uita niciodată.

Eram la ora de matematică. Profesorul meu, cel care avea să-mi devină în timp model și mentor, s-a apropiat de mine și mi-a spus simplu și direct: „Adela, sunt chemat la Minister. Rămâi în locul meu, îți scoți colegii pe rând la tablă iar mâine îmi predai lista cu note”. L-am privit mirată.

„Eu? De ce eu? Și cum fac asta?”

Știam că toți așteptau de la mine note mari. În același timp, eram responsabilă ca acele note să reflecte adevărul. Nu puteam pierde încrederea nimănui. Grea decizie pentru un copil de unsprezece ani. Singura variantă care mi-a venit în minte a fost alegerea unor exerciții corespunzătoare nivelului de pregătire al fiecăruia dintre colegii mei. Cum culegerea cu puișor (poate o parte dintre voi v-o amintiți) era destul de permisivă, având numeroase exerciții, punerea în practică a acestei idei nu a fost deloc dificilă.

Atunci am înțeles un lucru important: trebuie să găsești elementele care să pună în valoare ce-i mai bun în fiecare persoană, nu să îi demonstrezi că nu se descurcă. Trebuie să identifici acel „ceva”care să creeze atât grad de confort cât și provocare. Nu este simplu însă este posibil. Posibil îmi spuneți că zona de confort nu duce la progres și ca el se regăsește dincolo de acestă. Nu este greșit însă dacă scoți o persoană definitiv din zona în care se simte în ordine, nu o vei mei putea păstra motivată, nu o vei mai putea determina să iubească ceea ce face. Este important să se simtă bine în pielea ei dar în același timp să îi stârnești curiozitatea.

Probabil, fără acele ore de matematică, nu aș fi fost în totalitate ceea ce sunt acum. Am învățat să fiu responsabilă, să nu-mi fie teamă și am iubit și mai mult să lucrez cu oamenii (deși făceam acest lucru în cabinetul mamei de la 2 ani și mi se părea fascinant cum reușea ea să adapteze în funcție de fiecare pacient).

Într-o lume în care primești multe lovituri când încerci să fii buni, eu pot spune că am avut norocul să întâlnesc un om care a crezut în mine, care m-a lăsat să îmi pun în valoare abilitățile și cunoștințele, care „m-a pus în lumina reflectoarelor” fără să îmi dea ocazia să ezit și care mi-a spus „Ești bună la matematică. Ești extraordinară la o forma oameni”.

Și da, primul meu training a fost cea mai minunată oră de mate!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s